Arhivă | Septembrie 2011

Aparatul fotografic

Aparatul fotografic este dipozitivul cu care se poate înregistra o imagine statică din mediul înconjurător, imaginea obţinută numindu-se fotografie. Se compune dintr-o carcasă închisă camera obscură propriu-zisă , pe care se află montate elementele principale ale aparatului fotografic.

Elementele principale ale aparatului fotografic sunt:

1.obiectivul, care este un ansamblu de lentile cu ajutorul cărora se obţine o imagine reală fără aberaţie pe o placa fotografica sau hârtie, toate cu o emulsie fotosensibilă.

In interiorul aparatului fotografic se află :

2.culoarul peliculei(rama de fixare a plăcii) aflat într-un plan perpendicular pe axul optic,

3.fereastra de expunere,

4.materialul fotosensibil pe suportul său în funcţie de tipul aparatului,

5.bobine debitoare sau receptoare în cazul peliculei fotosensibile,

6.diafragma variabilă sau irisul necesar modificării diametrului util al obiectivului,

7.sistemul de obturare care face reglarea timpului de expunere,

8.sistemul de reglaj al aducerii imaginii în planul materialului fotografic( peliculă, placă fotografică sau hârtie fotografică.

9.sistemul de antrenare al peliculei după fiecare expunere şi totodată de armare pentru a declaşa următoarea expunere,

10.sistemul de vizare.

Anunțuri

Aparatul fratilor Susse

Un aparat de fotografiat fabricat in urma cu 168 de ani, conceput de fratii Susse, s-a vindut, la o licitatie din Viena, cu peste 500.000 de euro si a devenit astfel cel mai vechi si cel mai scump aparat de fotografiat din lume, informeaza AFP.
Galeria Westlicht, unde a avut loc vinzarea, a anuntat ca aparatul, care a fost fabricat in 1939, a fost achizitionat pentru 588.613 euro de un cumparator anonim care a urmarit licitatia pe internet.
Pretul de plecare al obiectului a fost fixat pentru 100.000 de euro, insa, inainte de inceperea licitatiei, unii experti au lasat sa se inteleaga ca pretul ar putea atinge un milion de euro.
„Ofertele primite pentru acest aparat de fotografiat au venit din Coreea de Sud, Japonia, Statele Unite si Franta”, au anuntat organizatorii.
Aparatul se afla din 1940 in podul unei case din Munchen, Germania, si a fost descoperit de curind de fiul proprietarului, Wolfgang Haase.
Michael Auer, fotograf si istoric al fotografiei, a declarat ca „acesta este singurul exemplar cunoscut al fratilor francezi Susse”.
Inaintea aparitiei acestui aparat de fotografiat, cel mai vechi si cel mai scump aparat data tot din 1939, dar era fabricat de Alphonse Giroux, cumnatul inventatorului Daguerre. Alte 12 exemplare Giroux sint conservate in diferite colectii din intrega lume. (NewsIn)

Fotografi si fotografii in istorie

Datorita talentului si dedicarii catre acesta arta a fotografiei, au ramas in istorie multe nume. Indiferent de domeniu, razboi, jurnalism,peisagistica sau instantanee, fotografiile au ramas unice prin frumusetea si unicitatea lor. Amintim cativa fotografi:

Dorothea Lange

Cu studii de specialitate, Dorothea Lange a reusit sa ramana in istorie cu fotografii care au descris cel mai bine Marea Depresie din SUA, capturand pe lentila durerea, agonia si saracia oamenilor ramasi in strada, umanizand si transmitand mai departe consecintele crizei. Lentila si talentul ei au deschis drumul foto-jurnalismului si a fotografiilor documentar.

Copil de fermier

Robert Capa
Poate cel mai renumit fotograf de razboi, nascut in Budapesta, „rechinul” (capa in ungara inseamna rechin), a avut nevoie de mult curaj sa fotografieze 5 razboaie: razboiul civil spaniol, al doilea razboi sino-japonez, al doilea razboi mondial, razboiul israelo-arab si primul razboi al Indochinei. Talentul lui portretiza violenta razboiului cu un impact unic, viu, aproape carnal, curajul ducandu-l spre cele mai deosebite momente, cea mai renumita fotografie a lui suprinzand moartea prin impuscare a unui coleg fotograf in timpul razboiului spaniol.

Razboiul civil spaniol

Ansel Adams
Peisagist in adevaratul sens al cuvantului, Ansel a ramas in istorie pentru modul extraordinar prin care fotografiile lui surprind fascinatia naturii. Si chiar reusesc sa faca asta, numai in alb si negru, lentila sa dovedind capacitati divine prin care transpune talentul sau si al naturii in fotografii care acum sunt vandute cu mii de euro.

Autumn Moon, the High Sierra from Glacier Poin

Kevin Carter
Un alt foto-jurnalist de razboi, Kevin Carter castiga in 1994 premiul Pulitzer pentru fotografie, cu una dintre cele mai ingrozitoare si mai disputate fotografii ale secolului: fetita din Sudan.

Fetita din Sudan

La aparitia fotografiei in ziarul Times mii de oameni au trimis scrisori pentru a afla daca fetita a supravietuit. Impactul a fost masiv, iar fotografiile lui Kevin a adus informatii vizuale despre foamete, informatii care au trezit constiinta publica a lumii civilizate.

Annie Leibovitz
Toata lumea stie ca in momentul in care o angajeaza pe Annie Leibovitz intr-un proiect foto va avea partea de reclama dorita si inca mult mai mult.Fiecare fotografie a ei pare sa fie poleita cu succes, indiferent ca naste controverse sau nu, fiecare fotografie semnata Leibovitz ajunge in istorie. Vorbim aici de renumita coperta Rolling Stones cu John Lennon gol langa Yoko Ono imbracata in negru, sau de mai recenta fotografie pentru Vanity Fair cu Miley Cyrus la 15 ani cu umerii goi, invelita intr-un cearceaf, care a trezit vacarm in randul parintilor.

Rolling Stone

Acestia sunt numai cativa fotografi, al caror poze sunt unice, devenind un lux.O fotografie este un lux cand devine piesa de colectie si casele de licitatie le vand cu sume fabuloase. Amintim cateva din cele mai scumpe fotografii vandute vreodata:

Edward Steichen: Moonlight -1904
Vanduta cu 2.928.000$ la Sotheby’s New York in 2006
Fotografia de 41x50cm pare sa fie color, insa fotografiile color au aparut abia in 1907.

Edward Steichen: Moonlight -1904

Steichen a folosit straturi dintr-o guma sensibila la lumina pentru a da senzatia de culoare. In prezent exista numai trei exemplare ale acestei fotografii.

Richard Prince: Cowboy -1989
Vanduta cu 1.248.000$ la Christie’s New York in 2005
Opera unuia dintre cei mai talentati fotografi contemporani, cowboy-ul a pornit initial ca sedinta foto pentru o reclama la Marlboro.

Cowboy

A surprins o lume intreaga cand a atins aceasta suma fabuloasa la licitatia din 2005, recunoscandu-i-se valoarea, drept prima fotografie cu adevarat de calitate de campanie publicitara.

Gustave Le Gray: The Great Wave -1857
Vanduta cu 838.000$ la Sotheby’s Londra in 1999.
Cel mai bun fotograf francez al secolului 19 reuseste in 1857, pentru prima oara in istorie, sa cuprinda intr-o fotografie un peisaj compus de apa, pamant si cer expuse corect in aceeasi imagine.

Gustave Le Gray: The Great Wave -1857

cap. II Evolutie

 

Pe parcursul anilor, aceasta arta a fotografiei a evoluat foarte mult, aparand roll-filmul, fotografia color, la care oamenii se gandeau de foarte mult timp si in cele din urma, fotografia digitala.

Roll-Filmul

Fotografia a rămas un domeniu accesibil doar profesioniştilor, necesitand echipament special, pana cand George Eastmen face un nou pas, odata cu aparitia roll-filmului. Eastman a introdus roll-filmul, care permitea expuneri multiple, mult mai practic ca negativul pe sticla. Dezvoltarea tehnicii fotografice a continuat asadar prin cercetarile lui Eastman. Acest american, angajat timp de 14 ani al unei banci, a fost pasionat de fotografie, si a infiintat in iunie 1881 o companie care fabrica si distribuia in toata America placi fotografice pe baza de colodiu umed. Dar Eastman avea o idee inovatoare, aceea de a schimba placile de sticla, fragile si incomode. La inceput a incercat cu o hartie tratata cu niste substante speciale. Mai apoi, cu ajutorul unui tanar chimist a scos primul suport pentru fotografie transparent, suplu, si a construit o noua masina adaptata la acesta.

aparat foto cu roll film

Suntem in anul 1888, an in care Eastman a ales numele de KODAK pentru inventia sa, ales astfel pentru ca se poate pronunta la fel in aproape toate limbile cunoscute. A fabricat un aparat usor de fotografiat si un film care permitea 100 de expuneri. Aceste poze erau facute de un amator, care apoi expedia aparatul la Rochester si primea inapoi pozele imprimate, ca si aparatul sau, incarcat cu un nou film, totul pentru un 10 dolari. Tot atunci Eastman a lansat sloganul publicitar al firmei sale, care a facut inconjurul lumii si nu a fost uitat nici la 100 de ani :”You press the button, we do the rest!”. Succesul a fost imens. Era de ajuns sa apesi un singur buton, pentru ca sa devii magician.

Fotografia color

In decursul timpului tehnologia a evoluat si mai mult,ajungandu-se la fotografia color. Ideea de fotografie color a circulat încă de la apariţia invenţiei. Primele experimente fotografice în culoare nu au avut succes, astfel de exemplu nu s-a putut împiedica decolorarea fotografiilor. Prima fotografie cu culori permanente a fost făcută în 1861de fizicianul James Clerk Maxwell.

Primul sistem color, Autochrome Lumière, a apărut pe piaţă la 17 decembrie 1903. Acesta era un sistem de fotografie color transparentă. Fotografierea se făcea pe trei plăci fotografice alb/negru cu substanţe cromatice sensibile numai la culorile roşu, verde şi albastru. Apoi cele trei fotografii transparente rezultante se suprapuneau, dând o fotografie color transparentă. Pelicula color de tip Kodachrome a apărut în 1935 şi s-a bazat pe emulsii tricromatice. Majoritatea peliculelor color moderne, cu excepţia „Kodachrome”, se bazează pe o tehnologie dezvoltată de compania germană Agfa în 1936. Fotografia instantanee cunoscută sub numele de Polaroid a apărut în anul 1948, fiind pusă la punct de dr. Edwin Land, la început în alb/negru, iar din 1962 în culori.

Fotografia digitala

Fotografierea tradiţională a fost dificilă pentru fotografii ce lucrau departe de sediu (precum corespondenţii de presă din străinătate), fără acces la facilităţi de procesare şi transmitere. Pentru a ţine pasul cu popularitatea crescândă a televiziunii, aceştia au făcut tot posibilul pentru a trimite imaginile lor la ziar cât mai repede. Fotojurnaliştii trimişi în locaţii distante trebuiau să îşi ia cu ei un mini-laborator foto şi un aparat pentru cuplarea la liniile de transmitere a imaginilor.

În 1990, compania Kodak a prezentat publicului DCS 100, primul aparat de fotografiat digital disponibil în comerţ. Preţul său ridicat indica o utilizare numai în fotojurnalism şi aplicaţii profesionale, dar încetul cu încetul şi ramura digitală a fotografiei a devenit disponibilă în comerţ.

primul aparat de fotografiat digital

Kodak DCS-100

În decurs de 10 ani aparatele de fotografiat digitale au devenit articole de consum uzuale. La ora actuală, răspândirea lor pe glob a depăşit de mult predecesorul lor tradiţional, deoarece preţul componentelor electronice scade permanent iar simultan se îmbunătăţeşte şi calitatea imaginilor digitale.

În ianuarie 2004 Kodak a anunţat că nu va mai produce aparate foto reîncărcabile cu film de 35 mm începând de la finalul anului. Totuşi, şi fotografia „udă” va continua să existe, atâta timp cât artişti fotografici talentaţi şi unii amatori vor dori să profite de posibilităţile ei multiple.  Acum în dotarea aparatelor foto profesionale intră sisteme imposibil de descris în cuvinte care au evoluat şi vor evolua din ce în ce mai mult în anii următori.

cap. I Etimologia si istoricul fotografiei

Fotografia a inceput inca din anii 1800, cand oamenii cautau inghetarea miscarii. Si cum mijloacele tehnice nu permiteau singura solutie era reprezentata prin expunerile de ordinul minutelor, cu impedimentele de rigoare (mai ales pentru subiectii umani).

Etimologie

Prima intrebare care mi-am pus-o, a fost, ce inseamna cuvantul „fotografie”. Astfel am aflat ca acest termen  are originea de la două cuvinte provenite din limba greacă: fotos (φotoς) care se traduce ca lumină, evident (în cazul nostru se folosește termenul de lumină) și graphy (γραφειν) care se traduce ca lumină, desen, scris. Literalmente se poate traduce prin a picta cu lumină. In vorbirea curentă pe scurt se folosește termenul de imagine.

Totusi, termenul de fotografie are o triplă semnificație în vorbirea curentă:
– este tehnica care poate crea imagini sub acțiunea luminii;
– este o imagine obținută prin această tehnică;
– este o ramură a artei grafice care folosește această tehnică.

Istoric

M-am intrebat apoi, cum a inceput totul, cine a inventat acesta tehnica?

Cele trei fenomene necesare obținerii imaginilor fotografice sunt cunoscute de mult timp. Încă de pe vremea lui Aristotel s-a știut cum se poate pune realitatea într-o cutie: este suficient să facem o gaură într-o cutie închisă ca să apară o imagine reală inversată pe fondul interior al cutiei. Se obține astfel o așa-numită cameră obscură.
Pe de altă parte, alchimiștii știau că lumina înnegrește clorura de argint. A treia contribuție a venit din partea lui John Herschel, care în 1819 a descris proprietățiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni “fixatorul” fotografiei.

Joseph Nicéphore Niépce, un mic fizician din provincie, a folosit toate aceste trei proceduri pentru a fixa o imagine pe o plăcă metalică cu depunere de halogenură de argint (1829). Rezultatul a avut o calitate medie. Niepce a murit în 1833, dar invenția sa a fost recuperată de către Jacques Mandé Daguerre.

De aceea, data oficială a invenției fotografiei este 1839, când Daguerre a prezentat invenția numită de el “daghereotip”, care este o simplă ameliorare a descoperirii făcute de Niepce. Proprietar al invenției a devenit statul francez.

Grație daghereotipiei se obține o matriță a mediului pe o placă metalică tratată cu o substanță fotosensibilă , după o expunere de “doar” 8 ore (când cerul este complet senin). Copierea se făcea prin presarea matriței pe suportul de hârtie, ca și la orice tipărire a ziarelor. Această expunere lentă aduce cu sine câteva probleme: străzile Parisului, chiar și la o oră de vârf, apar în întregime goale. Tehnica va avansa însă rapid, noua invenție făcând să apară și o nouă meserie, aceea de fotograf, căutată în special de ziarele vremii.

În anul 1848, Felix Tournachon, cunoscut mai bine sub numele Félix Nadar, realizează prima fotografie aeriană, fotografiind Parisul din nacela unui aerostat (balon). Dacă la început negativul (cunoscut și sub numele de “clișeu”) se realiza pe o placă de cristal, pentru a nu avea deformări, placă foarte casabilă și care cerea o manipulare deosebită, prin dezvoltarea artei fotografice a apărut necesitatea unui suport fotosensibil mai ușor de manipulat decât cristalul.

In secolul XV, Leonardo da Vinci, Leonardo da Vincidescoperă şi defineşte că formarea imaginii într-o cameră obscură se datorează în primul rând proprietăţii razelor de lumină de a se propaga în linie dreaptă şi tocmai acestui fapt, imaginea este răsturnată. Datorită faptului că nu se putea obţine o imagine clară a obiectului luminos, întrucât nu se putea practica un orificiu foarete mic care să permită trecerea unei singure raze luminoase, era necesar îmbunătăţirea sistemului.

 

 

Camera obscură poate fi definită ca fiind o copie mecanică a ochiului animal. Anatomic, ochiul este un organ deosebit de complex, servind la transformarea imaginilor geometrice ale corpurilor în senzaţii vizuale.

Din punct de vedere al opticii geometrice, el constituie un sistem optic format din trei medii transparente: umoare apoasă, cristalinul şi umoarea sticloasă. Acestea se găsesc în interiorul globului ocular, mărginit în exterior de o membrană rezistentă numită sclerotică, opacă peste tot, exceptând o porţiune din faţă, care este transparentă şi de formă sferică, cunoscută sub numele de corneea transparentă. Pe planul opus corneei se află o membrană cu celule senzoriale numită retină. Lumina pătrunde prin cornee şi cade pe retină, unde formează o imagine reală şi răsturnată a obiectelor privite, transmisă prin nervul optic la creier.

Camera obscura

Prin analogie camera obscură este asemeni ochiului omenesc, aceasta fiind formată dintr-o cutie paralelipipedică cu un interior de culoare neagră (globul ocular) , cu o deschidere foarte mică, ulterior s-a montat o lentilă convergentă (rol îndeplinit la ochi de ansamblul cornee – cristalin) şi paralel cu deschizătura un ecran alb sau un ecran mat transparent pe care se poate privi o imagine reală şi răsturnată

Principiile camerei obscure erau cunoscute de foarte mult timp, încă din antichitate. Astfel, egiptologii la unul din templele zeului Ra au descoperit un sistem „cameră obscură”, unde Ra la răsăritul soarelui era proiectat pe un perete al templului.

In jurul anului 1500, anatomiştii ajung să definească funcţionarea ochiului. In aceste condiţii Cardano, care studia structura ochiului şi legile vederii, a reuşit să perfecţioneze vechea cameră obscură, pornind de la analogia că în deschizătura ochiului cristalinul funcţionează ca o lentilă convergentă şi înzestrează camera obscură cu acest element tehnic. Rezultatul a fost o imagine clară, reală, răsturnată şi mult mai luminoasă.

Componente camera obscura

Câţiva ani mai târziu, fizicianul italian Giambatista della Porta, îmbunătăţeşte această invenţie, imaginea captată de o oglindă plană (în loc de ecran), este reproiectată pe un ecran exterior, pentru a fi scrisă cu creionul. Metoda a fost folosită de o serie de pictori portretişti pentru a reda cât mai fidel chipurile clienţilor lor.

Autorul

Ca multi altii, ma numar si eu printre pasionatii de fotografie. De ce aceasta pasiune, sau hobby? Totul a pornit din dorinta de a imortaliza diferite imagini, oameni si evenimente, pentru a le pastra ca amintire sau a le arata si altora ce minunatii ne inconjoara. Traim o viata care in mare parte inseamna rutina; jobul ne ocupa cea mai mare parte a timpului, sau daca nu esti atat de norocos te-au dat afara de la job deoarece nu mai au nevoie de serviciile tale. Te apuci de cursuri pentru a obtine o noua specializare si cand vi acasa, stai in fata calculatorului, pe site-urile de specialitate sa iti cauti un job, ai facturi de platit. Daca ai copii..ce sa mai zic, iti ocupa tot timpul. Si timpul tau liber unde este? Erai pasionat de diverse lucruri, dar nu mai ai timp de ele, pana intr-o zi, cand incepi sa observi lucruri marunte cum ar fi primavara inmugurirea pomilor si ciripitul randunelelor; cum vine toamna si incep frunzele sa cada iar pasarile calatoare pleaca spre tarile calde; vine iarna si omatul este mai pufos ca niciodata. Mai sunt si prietenii si familia. Cand ti-ai vazut ultima data prietenul sau prietena cea mai buna, iar mama ta la aniversarea zilei de nastere ce a primit ca si cadou? Tragic este ca devenim niste mici robotei ai propriei noastre vieti si uitam sa ne si bucuram de lucrurile care conteaza cu adevarat. Eu ma numar printre norocosii, zic eu, care incearca sa isi aloce mai mult timp sa se bucure si de aceste lucruri minunate, sa iasa din rutina zilnica. Mi-am dat seama ca imi place sa am amintiri de la orice eveniment si am inceput sa fotografiez o familie de ratuste la scaldat sau un fluture pe petala unei flori. Atfel am amintiri frumoase de la  nunta prietenei, aniversarea onomasticii parintilor, o porumbita ca isi hraneste puii. Nu trebuie sa fi fotograf profesionit ca sa faci astfel de fotografii, trebuie doar sa iti placa. La un moment dat mi-am dorit sa stiu mai multe despre aceasta arta a fotografiei  si mi-am pus diverse intrebari. In primul rand de unde vine denumirea de fotografie, cine a inventat-o, cum a inceput totul? Mi -am intrebat familia, prietenii dar nu au stiut. Si cum suntem in secolul XXI, am dat search pe google si am aflat multe lucruri interesante pe care am vrut sa vi le impartasesc si voua.